tătăiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂTĂÍȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii
(Pulicaria dysenterica). [
Var.:
tătăíșă s. f.] –
Et. nec.tătăiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂTĂÍȘ s. m. v. tătăișă.