tărie - explicat in DEX

tărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂRÍE, (rar) tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

tărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tărie, tării s. f. băutură spirtoasă.

tărie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tărie, tării, s.f. – În expresia cu de-a tărie = vrând-nevrând: „Treabă să mânci cu de-a tărie” (Papahagi 1925). – Din tare (< lat. talis) + -ie.

tărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
tăríe f. (d. tare). Calitatea de a fi tare (putere, forță, rezistență, consistență, soliditate, durabilitate, vigoare, energie, violență): tăria brațuluĭ, oștiĭ, dușmanuluĭ, cetățiĭ, diamantuluĭ, oŭălor răscoapte, ziduluĭ, guvernuluĭ, vîntuluĭ, otrăviĭ, cafeleĭ, ceaĭuluĭ. Poet. Rar. Firmament, cer. Esență, extract.

tărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăríe s. f., art. tăría, g.-d. art. tăríei; pl. tăríi, art. tăríile

tărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tărie f. 1. forță, vigoare: tăria dușmanului; 2. soliditate: tăria zidului; 3. fig. energie: a susține cu tărie; 4. firmament: peste unde și ’n tărie întunericul domnește GR. AL, [V. tare].

tărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂRÍE, tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. — Tare + suf. -ie.