tăricel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,tăricei, -ele, adj. Tărișor. – Tare + suf. -icel.
tăricel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăricél adj. m., pl. tăricéi; f. tăricícă, pl. tăricéle
tăricel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,tăricei, -ele, adj. Tărișor. — Tare + suf. -icel.