tărăbuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (
Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. –
Tarabă +
suf. -uță.tărăbuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tărăbúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tărăbúței; pl. tărăbúțetărăbuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (
Reg.) Bagaj, catrafase, calabalâc. —
Tarabă +
suf. -
uță.