tărânc - explicat in DEX

tărânc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.

tărânc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tărấnc (reg.) s. m., pl. tărấnci

tărânc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. — Et. nec.