tărâța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂRÂȚÁ, pers. 3
tărâțează, vb. I.
Refl. (
Pop.) A se coji, a se jupui. – Din
tărâțe.tărâța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tărâțá (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se tărâțeázătărâța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂRÂȚÁ, pers. 3
tărâțează, vb. I.
Refl. (
Pop.) A se coji, a se jupui. — Din
tărâțe.