tăpălăi - explicat in DEX

tăpălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. – Cf. talpă.

tăpălăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăpălăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpălăiésc, imperf. 3 sg. tăpălăiá; conj. prez. 3 să tăpălăiáscă

tăpălăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. — Cf. t a l p ă.