tămădui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [
Prez. ind. și:
tămắdui] – Din
magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.
tămădui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tămăduí (tămăduiésc, tămăduít), vb. – A vindeca, a face sănătos.
Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi,
Dict., 97). –
Der. tămăduială, s. f. (vindecare);
tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).
tămădui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)tămăduí, tămăduiesc, vb. tranz. și refl. – A vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tré, / Dumăta mă tămădé” (Memoria 2001: 107). – Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta„.
tămădui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tămăduí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tămăduiésc, imperf. 3
sg. tămăduiá; conj. prez. 3
să tămăduiáscătămădui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [
Prez. ind. și:
tămădui] — Din
magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.
tămăduĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tămắduĭ și
-ĭésc v. tr. (ung.
támadni, a răsări, a se scula, a se răscula). Vindec.
Fig. Iron. Fur (adică „fac să dispară lucru ca boala trecută”).
tămăduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tămăduì v. a (se) vindeca. [Ung. TAMÁDNI, a se scula, a se ridica (românește: dintr’o boală)].