tămânji - explicat in DEX

tămânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

tămânji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tămânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc, imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 să tămânjeáscă

tămânji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. — Et. nec. Cf. mânji.