tămâioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor:
a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii
(Viola jooi); b) toporaș. –
Tămâie +
suf. -ioară.tămâioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tămâioáră s. f.,
g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáretămâioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂMÂIOÁRĂ, tămăioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor:
a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (
Viola jooi);
b) toporaș. —
Tămâie +
suf. -
ioară.