tămâierniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂMÂIÉRNIȚĂ, tămâiernițe, s. f. Vas pentru tămâiere; tămâier, tămâietoare. –
Tămâie +
suf. -erniță.tămâierniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tămâiérniță s. f.,
g.-d. art. tămâiérniței; pl. tămâiérnițetămâierniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂMÂIERNÍȚĂ, tămâiernițe, s. f. Vas pentru tămâiere; tămâier, tămâietoare. —
Tămâie +
suf. -
erniță.