tălpuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLPUÍRE,tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui.
tălpuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălpuíre s. f., g.-d. art. tălpuírii; pl. tălpuíri
tălpuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLPUÍRE,tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. — V. tălpui.