tălpuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLPÚȚĂ,tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță.
tălpuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălpúță s. f., g.-d. art. tălpúței; pl. tălpúțe
tălpuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLPÚȚĂ,tălpuțe, s. f. Tălpiță. — Talpă + suf. -uță.