tălpiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLPÍȚĂ, tălpițe, s. f. Diminutiv al lui
talpă; tălpuță. –
Talpă +
suf. -iță.tălpiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tălpíță, tălpíțe, s.f. (reg.)
1. tălpig (1).
2. chingă la războiul de țesut.
3. laviță în casele țărănești.
tălpiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălpíță (rar)
s. f.,
g.-d. art. tălpíței; pl. tălpíțetălpiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLPÍȚĂ, tălpițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui
talpă; tălpuță. —
Talpă +
suf. -
iță.