tălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta.
2. A interpreta, a tâlcui.
3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦
Refl. recipr. (
Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva.
4. A exprima, a exterioriza. – Din
sl. tlŭmačĩ.tălmăci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tălmăcí (-césc, -ít), vb. –
1. A interpreta, a traduce. –
2. A explica, a comenta. –
3. (
Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. –
Var. tîlmaci (și
der.).
Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400),
cf. sb.,
cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental,
cf. cuman. telmać (Kuun 105). –
Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din
sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (
înv., interpret);
tălmăcitor, s. m. (interpret);
tălmăcitură, s. f. (
înv., explicație, interpretare);
tanaci, s. m. (interpret), din
mag. tanács (Drăganu,
Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).
tălmăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălmăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tălmăcésc, imperf. 3
sg. tălmăceá; conj. prez. 3
să tălmăceáscătălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta.
2. A interpreta, a tâlcui.
3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦
Refl. recipr. (
Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva.
4. A exprima, a exterioriza. — Din
sl. tlumaci.