tălgior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLGIÓR,tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior.
tălgior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălgiór (pop.) (-gi-or) s. n., pl. tălgioáre
tălgior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLGIÓR,tălgioare, s. n. (Pop.) Tălgerel. [Pl. și: (m.) tălgiori] — Talger + suf. -ior.