tălgerel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLGERÉL,tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.
tălgerel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălgerél (rar) s. n., pl. tălgeréle
tălgerel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLGERÉL,tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. — Talger + suf. -el.