tălăzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLĂZUÍ, pers. 3
tălăzuiește, vb. IV.
Refl.,
Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦
Fig. A undui. –
Talaz +
suf. -ui.tălăzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălăzuí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. tălăzuiéște, imperf. 3
sg. tălăzuiá; conj. prez. 3
sg. să tălăzuiáscătălăzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLĂZUÍ, pers. 3
tălăzuiește, vb. IV.
Refl. și
intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. ♦
Fig. A undui. —
Talaz +
suf. -
ui.