tăinicie - explicat in DEX

tăinicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂINICÍE, tăinicii, s. f. (Pop.) Taină, secret. – Tainic + suf. -ie.

tăinicie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tăinicíe, tăinicíi, s.f. (pop.) taină, secret.

tăinicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăinicíe (pop.) s. f., art. tăinicía, g.-d. tăinicíei; pl. tăinicíi, art. tăinicíile

tăinicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂINICÍE, tăinicii, s. f. (Pop.) Taină, secret. — Tainic + suf. -ie.

tăĭnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
tăĭnicíe f. (d. taĭnic. Cp. cu trăĭnicie). Calitatea de a fi taĭnic.