tăifăsuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂIFĂSUIÁLĂ,tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială.
tăifăsuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂIFĂSUIÁLĂ,tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. — Tăifăsui + suf. -ială.