tăiculean(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) TĂICULEÁN s. m. (Pop.) Tăiculiță. – Din taică + suf. -ulean.
tăiculean(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂICULEÁN,tăiculeni, s. m. (Pop.) Tăiculiță. – Taică + suf. -ulean.
tăiculean(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăiculeán (pop.) s. m.
tăiculean(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂICULEÁN s. m. (Pop.) Tăiculiță. — Taică + suf. -ulean.