tăgârța - explicat in DEX

tăgârța (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

tăgârța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

tăgârța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeáză

tăgârța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. — Din tăgârță.