tăciunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂCIUNÓS, -OÁSĂ, tăciunoși, -oase, adj. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (
2); tăciunat. –
Tăciune +
suf. -
os.tăciunos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăciunós adj. m.,
pl. tăciunóși; f. tăciunoásă, pl. tăciunoásetăciunos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂCIUNÓS, -OÁSĂ, tăciunoși, -oase, adj. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (
2), plin de tăciune (
2); tăciunat. —
Tăciune +
suf. -
os.