tăciunaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂCIUNÁȘ,tăciunași, s. m. Diminutiv a lui tăciune. – Tăciune + suf. -aș.
tăciunaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăciunáș s. m., pl. tăciunáși
tăciunaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂCIUNÁȘ,tăciunași, s. m. Diminutiv al lui tăciune. — Tăciune + suf. -aș.