tăciuna - explicat in DEX

tăciuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

tăciuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăciuná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tăciuneáză

tăciuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A arde ceva până când se transformă în tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). — Din tăciune.

tăciunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăciunà v. a strica grânele de tăciune: uneori, porumbul se tăciuna ISP.