tăcăitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (
Ornit.;
reg.) Lupul-vrăbiilor. [
Pr.:
-că-i-] –
Tăcăi +
suf. -
toare.tăcăitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăcăitoáre (
reg.)
(-că-i-) s. f.,
g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitórităcăitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tăcăitoare f. Buc. sfrancioc. [Pasărea tăcăe într’una].
tăcăitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (
Ornit.;
reg.) Lupul-vrăbiilor. [
Pr.: -
că-i-] —
Tăcăi +
suf. -
toare.