tăblăci - explicat in DEX

tăblăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.

tăblăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăblăcí (a ~) (tă-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 să tăblăceáscă

tăblăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. — Et. nec.