tăbăcărie - explicat in DEX

tăbăcărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.

tăbăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.

tăbăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
tăbăcăríe f. (d. tăbăcar. D. rom. vine sîrb. tabakarija). Locu unde se tăbăcește. Meseria tăbăcaruluĭ.

tăbăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăbăcăríe s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile

tăbăcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăbăcărie f. meseria tăbăcarului; 2. locul unde se tăbăcesc pieile.

tăbăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. — Tăbăcar + suf. -ie.