tăbârcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (
Reg.)
1. Par cu care se ridică greutăți; drug.
2. Sarcină, greutate. [
Pl. și:
tăbârci] –
Et. nec.tăbârcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăbấrcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tăbấrcii; pl. tăbấrcităbârcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂBẤRCĂ, tăbârce, s. f. (
Reg.)
1. Par cu care se ridică greutăți; drug.
2. Sarcină, greutate. [
Pl. și:
tăbârci] —
Et. nec.