tășulă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂȘÚLĂ,tășule, s. f. (Reg.) Tașcă. – Et. nec.
tășulă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tășúlă (reg.) s. f., g.-d. art. tășúlei; pl. tășúle
tășulă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂȘÚLĂ,tășule, s. f. (Reg.) Tașcă. — Et. nec.