tășculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂȘCULÍȚĂ,tășculițe, s. f. Tășcuță. – Tașcă + suf. -uliță.
tășculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tășculíță s. f., g.-d. art. tășculíței; pl. tășculíțe
tășculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂȘCULÍȚĂ,tășculițe, s. f. Tășcuță. — Tașcă + suf. -uliță.