tășcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂȘCÚȚĂ,tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.
tășcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tășcúță s. f., g.-d. art. tășcuțéi; pl. tășcúțe
tășcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂȘCÚȚĂ,tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. — Tașcă + suf. -uță.