tăĭos - explicat in DEX

tăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

tăios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăiós adj. m., pl. tăióși; f. tăioásă, pl. tăioáse

tăios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăios a. care taie.

tăios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. — Tăia + suf. -os.

tăĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos.