târzielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRZIÉLNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Și substantivat) Care întârzie;
fig. greoi, încet, leneș. [
Pr.:
-zi-el-] –
Târziu +
suf. -elnic.târzielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târziélnic (rar)
(-zi-el-) adj. m.,
pl. târziélnici; f. târziélnică, pl. târziélnicetârzielnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRZIÉLNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Care întârzie;
fig. greoi, încet, leneș. [
Pr.: -
zi-el-] —
Târziu +
suf. -
elnic.