târnuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRNUIÁLĂ,târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală.
târnuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli
târnuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRNUIÁLĂ,târnuieli, s. f. Târnuire. — Târnui + suf. -eală.