târnăcop - explicat in DEX

târnăcop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂRNĂCÓP, târnăcoape, s. n. Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. [Pl. și: târnăcópuri] – Din bg. tărnokop, scr. trnokop.

târnăcop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târnăcóp s. n., pl. târnăcoápe

târnăcop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
târnăcop n. instrument de fier în formă de ciocan, lat la un capăt și ascuțit de celălalt, cu care se sapă, se scot rădăcini și pietre. [Bulg. TRŬNŬKOP, săpoiu, lit. sapă de scos spini (din slav. TRŬNŬ, spin, și KOPATI, a săpa)].

târnăcop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂRNĂCÓP, târnăcoape, s. n. Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și iată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. [Pl. și: târnăcopuri] — Din bg. tărnokop, sb. trnokop.