târgușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRGUȘÓR,târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. – Târg + suf. -ușor.
târgușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târgușór s. n., pl. târgușoáre
târgușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRGUȘÓR,târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. — Târg + suf. -ușor.