târgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV.
1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra.
2. Refl. recipr. A se tocmi (
1);
p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [
Prez. ind. și:
tấrgui] – Din
sl. trŭgovati.târgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târguí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. târguiésc, imperf. 3
sg. târguiá; conj. prez. 3
să târguiáscătârguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)târguì v. a cumpăra din târg.
târgui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV.
1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra.
2. Refl. recipr. A se tocmi (
1);
p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [
Prez. ind. și:
tấrgui] — Din
sl. trŭgovati.