târgovețime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. –
Târgoveț +
suf. -ime.târgovețime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târgovețíme (rar)
s. f.,
g.-d. art. târgovețímiitârgovețime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. —
Târgoveț +
suf. -
ime.