târgoveț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și
f. (Astăzi
fam.) Persoană care locuiește într-un târg (
3); orășean, citadin. – Din
bg. tărgovec.târgoveț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târgovéț (rar)
s. m.,
pl. târgovéțitârgoveț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)târgoveț m. locuitorul unui târg, orășean. [
lay. TRŬGOVĬEȚĬ, negustor].târgoveț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și
f. (Astăzi
fam.) Persoană care locuiește într-un târg (
3); orășean, citadin. — Din
bg. tărgovec.