târcol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRCÓL, târcoale, s. n. (În
expr.)
A da târcoale (sau rar,
un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din
bg. tărkalo „cerc, roată”.
târcol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târcól s. n.,
pl. târcoále târcol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)târcol n. ocol:
deie câțeva târcoale curții împărătești ISP. [Bulg. TRŬKOLO, cerc].
târcol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRCÓL, târcoale, s. n. (în
expr.)
A da târcoale (sau, rar,
un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. — Din
bg. tărkalo „cerc, roată”.