târcăvi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci.
2. Tranz. A roade, a toci. –
Comp. ucr. tyrkavyj.