târșuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRȘÚȚ,târșuți, s. m. Diminutiv al lui târș (1); spec. brad mic. – Târș + suf. -uț.
târșuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târșúț (reg.) s. m., pl. târșúți