tânjitor - explicat in DEX

tânjitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

tânjitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre

tânjitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tânjitor a. Mold. galeș, lânged: ochii tânjitori NEGR.

tânjitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. — Tânji + suf. -tor.