tânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV.
Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante;
p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦
Fig. A stagna.
2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din
sl. tonziti.tânji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tânjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tânjésc, imperf. 3
sg. tânjeá; conj. prez. 3
să tânjeáscătânji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV.
Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante;
p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦
Fig. A stagna.
2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. — Din
sl. tonziti.tânjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tânjì V. Mold. a se topi de-an picioarele, a lângezi:
acolo să tânjească ’n lâncedă sclavie AL. [Slav. TẼJITI, a fi trist].