tânjală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊
Expr. A se lăsa pe tânjală =
a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală);
b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. –
Et. nec.tânjală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tânjálă s. f.,
g.-d. art. tânjélii; pl. tânjélitânjală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tânjală f. Mold. al doilea proțap legat de oiște când se înjugă patru boi:
n-an pe tânjală CR.
a se lăsa pe tânjală, a se da lenei:
cată de nu te lăsă pe tânjală Cr. [Slav. *TẼJELI (cf. rus. TĬAJELĬ, tânjală)].
tânjală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se foloșește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊
Expr. A se lăsa pe tânjală =
a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală);
b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. —
Et. nec.