tândală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNDÁLĂ s. m. sg. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din
tândăli (derivat regresiv).
tândală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tândală s. invar. (peior.) om prost / tâmpit
tândală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tândálă (persoană care tândălește)
s. m. și
f.,
g.-d. lui tândálă; pl. tândálătândală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Tândálă (personaj)
s. propriu
m.tândală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂNDÁLĂ, tândală, s. m. și
f. Om care nu este bun de nicio treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. — Din
tândăli (derivat regresiv).