tândăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV.
Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din
germ. tändelen „a glumi”.
tândăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tândălí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tândălésc, imperf. 3
sg. tândăleá; conj. prez. 3
să tândăleáscă tândăli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV.
Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. — Din
germ. tändelen „a glumi”.