tâmplăreasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂMPLĂREÁSĂ,tâmplărese, s. f. Soția tâmplarului. – Tâmplar + suf. -easă.
tâmplăreasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tâmplăreásă s. f., g.-d. art. tâmplărései; pl. tâmplărése
tâmplăreasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂMPLĂREÁSĂ,tâmplărese, s. f. Soția tâmplarului. — Tâmplar + suf. -easă.