tâmpenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂMPÉNIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. –
Tâmp +
suf. -enie.tâmpenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâmpénie (-ni-e) s. f.,
art. tâmpénia (-ni-a), g.-d. art. tâmpéniei; (fapte)
pl. tâmpénii, art. tâmpéniile (-ni-i-)tâmpenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmpenie f. idioție:
cumplit meșteșug de tâmpenie CR.
tâmpenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂMPÉNIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. —
Tâmp +
suf. -
enie.